Menirea noastră nu este să corupem și să fim corupți.

Interviu realizat de către  Mariana MIREA – ofițer în cadrul Serviciului Prevenire DGA, cu părintele Constantin Valer NECULA – professor în cadrul Universității ,,Lucian Blaga”, Facultatea de Teologie Ortodoxă ,,ANDREI ȘAGUNA” din Sibiu

Sunteți un om care, prin acțiunile dumneavoastră caritabile, discursul dumneavoastră pozitiv, ați reușit să motivați tinerii și să schimbați percepția oamenilor despre ce înseamnă implicarea în societate. Ce credeți că înseamnă a fi integru? Ce înseamnă a fi integru în viziunea dumneavoastră?

Pentru mine e simplu. Dacă ai Evanghelia de partea ta, niciodată nu ești în afara legii. Toate instituțiile pe care le avem împotriva corupției sunt  inventate că am uitat de Evanghelie. Ne-au trebuit legi făcute de oameni, le aplică oamenii. Și ies strâmbe, ca mințile oamenilor.

De aici cred că e și problema fundamentală pe care o trăim. Mie, ca preot, îmi e ușor. Adică îmi e un pic mai ușor din punctul acesta de vedere, dar mai am și o libertate majoră. Cred că cei care sunt corupți nu trebuie strânși de gât. Trebuie să li se explice unde au greșit și să o ia tot timpul de la capăt, adică nu trebuie să fii ultimativ cu ei. De aici și frumusețea preoției, adică te poartă un pic pe deasupra apelor. Ați spus că e un flagel corupția. Nu e singurul. Acesta merge mână în mână cu altele.

În primul rând, cu proasta profesionalizare a locurilor noastre de muncă din România. Sigur, că un om care nu e pregătit și nu e plătit este ușor coruptibil. Pe de o parte, habar nu are ce lucrează și a doua oară, îi convine să câștige ceva în plus. Apoi, ține de mediocritatea sistemului de apărare a persoanei care lucrează în sistem.

Ferească Dumnezeu să greșească cineva o dată! Nu îl apără nimeni. Adică tot mergem să lătrăm înainte, trebuie să mai avem și oameni să latre  înapoi. Și mă uit… Asta așa se întâmplă cu învățătorii, cu profesorii. Pentru orice elev care este agresat la școală facem comisii naționale, intervin miniștrii la telefon, la televiziune, să facă rating…       

Când este agresat un  profesor sau un învățător, nu întreabă nimeni nimic. Ați văzut și cazurile polițiștilor agresați și loviți. Mie mi s-a părut cea mai crasă incultură a non–combat-ului media din România. Mie nu îmi vine să cred că un polițist poate muri fără să nască un val de proteste pe stradă. Și nu e vorba doar de Gigină, da? Deci, e vorba de toți ceilalți care, într-un fel sau altul, au provocat și au dovedit că există o corupție de sistem la modul moral și cultural, care sunt mult mai grave decât cele pe care noi le știm. La noi corupția se reduce la un plic de bani. Există o corupție culturală mult mai gravă decât asta.

 

În activitățile pe care le desfășurăm și noi încercăm să identificăm aceste cauze care îi determină pe colegii noștri să săvârșească fapte de corupție, să încalce deontologia profesională. Și nu numai pe ei. Și pe cetățeni. Ce anume îi determină să încalce legea. Una dintre cauze, considerăm că ar fi nevoia de a avea mai mult și nevoia de a eluda legea. Ce credeți că îi determină pe oameni să încalce legea?

Că se poate. Pentru că se poate. Pentru că au încercat și a mers. Cred că repetabilitatea încălcării legii este cea care face disfuncțională o lege. Cred că este un mecanism în interiorul oamenilor care trădează. Trădează pentru că … Avea domnul Andrei Pleșu o vorbă interesantă.

La noi nu există rezistență prin cultură. La noi există rezistență prin șmechereală, prin ,,dă-i să meargă și așa”…  Toată lumea este încântată de perioada interbelică. Dacă citim rapoartele poliției din vremea aceea și ne uităm peste câteva articole din ”Universul” sau alte ziare care în vremea aceea dădeau can-can-urile din domeniul Ministerului de Interne, tot la fel erau.

Adică, românul e coruptibil și nu e singurul. Noi ne punem cenușă în cap și facem tot felul de eforturi și ne….și pentru că e firesc să fie așa. Tot omul e coruptibil câtă vreme este dispus să aleagă o cale mai ușoară pentru realizarea idealurilor sale.

 

Ce credeți că putem face pentru a preveni corupția? 

Să o luăm de la capăt. Reconfigurare. Trebuie stat și explicat de fiecare dată. Pe mine mă impresionează foarte mult, cum imediat dacă se întâmplă ceva negativ, ortodoxia omului e de vină. De parcă noi în biserică urcăm în amvon și spunem: ,,Furați mă! Beți mă! Faceți mă trafic de influență!” Nu e deloc așa. Dar îi văd pe oameni că dau vina întotdeauna pe ceva din afara lor, pe sisteme… Nu.

De fapt, omul e de vină când încalcă el însuși propria lui menire. Menirea noastră nu este să corupem și să fim corupți. Hristos e de fapt singurul incoruptibil dacă stai să te gândești, s-a lăsat corupt de o singură idee, de iubirea aceasta nebună pentru noi.

Dar asta este frumusețea lui de Dumnezeu.

 

Dacă ați fi în postura să luați o decizie, care să schimbe, nu fundamental, asta este un ideal, care să schimbe puțin și să diminueze corupția…?

Aș construi niște grupuri de lucru de dialog între oameni. Un fel de grupuri de terapie împotriva corupției. I-aș pune pe toți cei care lucrează laolaltă să discute luni de dimineață, de la nouă la zece,  dacă am avea timpul acesta ar fi nemaipomenit, un fel de psihoterapie socială. Dar asta în toate instituțiile din Romania.

Și cineva să coordoneze această psihoterapie în direcția în care… dacă am constatat că noi înșine am mușcat din gustul corupției, să încercăm să rezolvăm situația. Noi nu rezolvăm situații.

Noi amendăm situații. Și asta ne costă. Lucrând foarte mult în psihoterapie și în domeniul educației anti – alcool  îmi dau seama că dependențele trec foarte greu. Și atunci grupurile de sprijin trebuie organizate cu oameni care au trecut prin asta.

Ce ar fi să vină câteodată un om pe care l-a condamnat lumea pentru corupție, a stat în pușcărie și să nu vină fals, smiorcăind, într-un grup. Să spună pe șleau ce gândește și ce s-a întâmplat de fapt. Și să avem curaj să recunoaștem că pe foarte mulți îi condamnăm pentru coruperi minore, iar pe adevărații corupți, care corup sistemul ca atare prin mentalitatea lor, nu avem curajul să ridicăm un deget.

 

 Aș vrea să le transmiteți un mesaj colegilor noștri și cetățenilor, un mesaj pentru a-și menține integritatea.

Nu-i greu. Pentru colegii din minister aș zice să nu se teamă. Să țină fruntea sus. E o meserie ca toate celelalte, de activare a unui antivirus. Dacă reușești să nu negociezi cu Hristos, mergi mai departe cu fruntea sus.

 Și încă un lucru. Să nu uitați nici unii, nici ceilalți că în spate stau familiile și sunt mai importante decât peșcheșurile, uneori notabile, fără îndoială, dar care nu au nicio legătură cu fericirea. Eu râd și spun că eu nu cred că un om care fură foarte mult, e un tip fericit.

Cred că doarme foarte greu, foarte greu. Și știu câțiva care au dormit greu în pușcărie, îmi povestesc foarte des când ajung în penitenciare, că noi nu avem pușcării, povestesc tot ce se întâmplă după prima săptămână, când încep să se trezească din letargia asta a câștigului imanent.

 

Dacă ar fi să faceți o ierarhie, ce credeți că ar trebui să primeze: prevenirea sau combaterea corupției?

Concomitent. În primul cred că ar trebui să fim mai atenți la familiile celor care au picat în corupție. Eu de aici aș începe, de la educația familiei împotriva coruperii. De la modul de a ne crește nonviolent copiii, de la a încerca să le dăm oamenilor siguranța că au unde merge atunci când se întâmplă ceva grav.

 

O concluzie a acestui interviu?

Cred că avem nevoie unii de alții ca să nu fim corupți. Un om care are lângă el un om puternic, rezistă. Și  rezistă nu la modul hashtag ci la modul cruce. Ceea ce este foarte important.

Vă mulțumim foarte mult pentru timpul acordat.