Interviu cu Dragoș Bălan

Dragoș Bălan este General Manager al Agenţiei de Producţie Creativă, Grafică şi Tipar. Activează în industria marketingului şi comunicării de peste 15 ani, oferind suport pentru activări de brand şi nu numai. Realitatea virtuală este doar unul dintre instrumente, dar este printre cele mai importante. De ce? Este ca şi în viaţa de zi cu zi. Vedem nenumărate logo-uri. De ce nu le reţinem pe toate şi ce au deosebit cele care ne rămân în minte? Probabil au mutat accentul de pe a oferi pe a experimenta şi au evoluat ca strategie de marketing şi comunicare de la a informa la a emoţiona.

Cine este Dragoș Bălan?

Dacă ar fi să vorbim despre Dragoş Bălan, vorbim despre antreprenoriat de 22 de ani în industria comunicării și marketingului în care activez printr-o agenție de producție creativă – Grafică și Tipar,în industria publishing-ului prin revista Biz, iar recent am lansat un nou proiect, un hub de tehnologie pentru marketing și comunicare – Marcom Hub.

De unde ai pornit?

Din familie, de la părinţi am moştenit meseria de tipograf, am ablosvit liceul de specialitate, liceul tipografic, apoi am urmat facultatea de Jurnalism care m-a alăturat industriei comunicării. În perioada formării profesionale mi-a plăcut foarte mult să văd cum prind viață ideile, cum se produc cărțile și ambalajele. Am urmat ca ucenic părinţii, după care împreună cu tatăl meu am înfiinţat o firmă şi de acolo anteprenoriatul care şi astăzi continuă.

De unde colaborarea cu Jandarmeria?

Aşa am crescut în adolescenţă, cu relaţia aceasta între noi ca familie, ca furnizori de tipărituri şi Jandarmeria Română condusă la vremea aceea de generalul Bunoaica. Ulterior, s-au tot succedat conduceri, dar relaţia a rămas şi ani la rând am colaborat – invitaţii, materiale de protocol, programe pentru delegaţii străine, branding pentru diferite evenimente internaționale derulate în România de către Jandarmeria Română. Concluzionând, este tot o moștenire de familie ca și meseria.

Cu ce te ocupi în prezent? Ce planuri de viitor ai?

În prezent conduc Agenţia de Producţie Creativă care produce materiale tipărite creative destinate industriei marketingului comunicării, de la o simplă carte de vizită până la materiale de prezentare, broşuri, până la proiecte complexe de tipul standurilor expoziționale sau susținerea de concepte de personalizare a evenimentelor. Am început în urmă cu câțiva ani și integrarea tehnologiei în print, ecrane, realitate augmentată (vezi demo la sfârșitul acestui articol). Concepem și producem toate materialele de prezentare a unui brand, a unei companii. În paralel, în ultimii doi ani a crescut foarte mult cererea pe piaţă şi noi am fost deschişi să ne orientăm spre tehnologie, integrat tot în contextul marketingului şi al comunicării sau industria resurselor umane. Nu suntem dezvoltatori de tehnologie de genul IT, codare/programare, ci un furnizor de soluții sau de device-uri care îţi pot crea experienţe. Astăzi, la modă sunt experienţele! O să tot auzi despre marketing experienţial sau HR experienţial. Trendurile, în ultimii doi ani, arată că toate evenimentele trebuie să aibă integrată o component experienţială. Nu mai e vorba doar despre conţinut, ci despre cum distribui acel conţinut participanţilor. Pentru că bombardamentul de informaţii este atât de mare – de la reţele, WhatsApp, Facebook, Instagram, Snapchat etc., mesaje, e-mail-uri, notificări – nu mai citim, suntem superficiali, nu mai aprofundăm informaţia. Și atunci, inclusiv la evenimente, captarea atenţiei este dificilă. Dacă te uiţi într-o sală de evenimente, foarte mulţi sunt cu ochii în telefon. Deşi au venit la eveniment, uneori și plătesc o suma pentru participare ei sunt conectaţi în continuare la telefon. A devenit o normalitate, iar cu acest lucru trebuie să se lupte brandurile să capteze atenția.

Şi atunci trebuie să vii cu ceva spectaculos ca să-i atragă!

Exact! Forma comunicării mesajului să fie spectaculoasă. Că vorbim de realitate augmentată, că vorbim de proiecţii interactive că vorbim de realitate virtuală unde acolo chiar te transferi în altă lume nu mai ești conectat la alte canale şi poţi să intri în lumea pe care eu ţi-o prezint ca brand sau ca şi companie, indiferent de metodă eu trebuie să te smulg, să-ţi captez atenţia. Pe termen scurt, este adevărat, că nu pot pe termen lung, dar rămâne imprimat acolo undeva, în memorie, momentul respectiv. Memorabilitatea este iarăşi un atribut pe care îl caută companiile astăzi, experienţa legată de memorabilitate. Inserarea unui mesaj in aceste momente, concis si relevant, devine foarte importantă pentru valorificarea investițiilor în proiecte bazate pe tehnologie.

Dacă, înainte de dezvoltarea tehnologică a mijloacelor de informare, lipseau sursele, iar căutările pentru a afla o informație puteau dura zile, poate chiar săptămâni… în prezent, suntem la un click distanță de un“bombardament” de informații, îndreptându-ne către latura dezinformării și a manipulării. Ce effect credeți că are această strategie asupra generațiilor tinere? Sunt pregătiți tinerii? În sensul de a filtra informația care parvine atât de ușor astăzi?

Celebra sintagmă „fake news”. Eu am mai spus, mai demult, că va există, în viitor, o meserie, aceea de ghid în universul on-line. Mă refer la on-line pentru este cel mai bogat mediu în informaţii şi cel mai  accesibil. Cred că va exista un specialist care te va ajuta să înțelegi, îţi va da filtrele, îţi va da nişte criteria după care să-ţi culegi informaţiile (asta dacă nu cumva tot un software sau o aplicație va face asta). Pentru că, într-adevăr, sunt prea accesibile, sursele nu sunt verificate, oricine are o tastatură şi un acces on-line poate posta ceva, poate publica ceva, pregătit – nepregătit, bine intenţionat sau rău intenţionat – nici nu mai contează obiectivul lui, important este că nu întotdeauna este informaţia corectă sau cea pe care eu ar trebui să o caut. Există și conceptul de conținut nedorit (unattended content), acel conținut pe care l-am citit deși eram în căutarea unui alt tip de informație. Momentul acela când ești în căutarea unui mobilier pentru grădina, dar ai ajuns să citești o grozăvie pe care o face un șofer din Anglia. Este mult timp pierdut în on-line. Din păcate, filtrarea pe care omul o face astăzi este propria rezonanţă. Dacă eu rezonez cu punctual de vedere exprimat în acel articol, aleg să iau acel conţinut și să îl distribui, fără a avea certitudinea că sursa este verificată sau să mă întreb cum a dobândit sursa acea informație. Filtrarea aceasta proprie pe care o avem. Citim şi rezonăm şi atunci tot ce este în jurul acelui obiect capătă o putere aparte. Dar este subiectivism. O informare obiectivă înseamnă verificarea din mai multe surse. Apropos de apartenenţe, de credinţe – dacă eu cred în persoana „X” tot ce va veni pe canalul acela va fi asimilat şi eu voi crede cu tărie ce este acolo, fără să mai verific, pentru că rezonanţa din propria persoană este criteriul principal. „Canalul devine mesaj” – cum spunea Marshall McLuhan, unul dintre teoreticienii media. Cine va reuşi să-şi păstreze echilibrul, să asculte părțile implicate, eventual şi păreri neutre, va reuşi şi în viaţă să se înţeleagă altfel cu oamenii pentru că apar diferenţe de opinie. Cine îi va transmite mai departe acest model de gândire? Nu ştiu. Terenul pentru manipulări de opinii va fi propice, este deja, dar va fi mai profund ca perioada de glorie a televizorului.

Apropo de echilibru. Cum vezi societatea de astăzi? Este în echilibru?

Nu. Eu cred că nu este în echilibru. Contactele între persoane sunt ca şi înțelegerea informaţiei – superficiale. Nu mai sunt așa multe relaţii profunde. La cele mai mici divergenţe, oamenii aleg să evite relaţia respectivă sau socializarea într-un context. Diferenţele de opinii sunt tolerate destul de puţin, nu foarte mulţi oameni sunt educaţi în a respecta opinia altuia. Empatia, schimbul de roluri, ideea că libertatea mea se oprește unde începe libertatea celuilalt, sunt concepte cu care se operează din ce în ce mai greu. Inclusiv ce se întâmplă în percepția publică a Jandarmeriei face aceeaşi dovadă. Foarte mulți indivizi o iau personal, o contradicție a propriei opinii, devine o anulare a personalității lui, îl contrazice pe el ca persoană, se simte agresat și se apară sau atacă. Nu este deloc aşa. Noi suntem liberi şi putem avea opinii diferite, ne putem accepta sau nu. Nu înseamnă că dacă tu ai o părere eu trebuie să o îmbrăţişez pe a ta. Poți alege să o accepți, nu înseamnă că eşti mai puţin valoros sau că mă contrazici pe mine. Nu mă anulezi pe mine, tu având altă părere. Însă… ţine de experienţă, ţine de o educaţie şi de o autocunoaştere şi mai mult de o încredere de sine. Dacă eu ştiu cine sunt, ştiu ce cred şi-mi cunosc valorile, nu mă va afecta prezenţa unei alte persoane care are o altă părere şi atunci voi fi mult mai tolerant faţă de ce aud în jur.

Crezi că ar putea, în viitor, Jandarmeria să folosească simulatoare, să realizăm un scenariu de salvare montană, ordine publică pe stradă, intervenţie la diferite manifestaţii etc. şi să poată fi redat, să fie randat într-un scenariu oarecum limitat de posibilităţile actuale? Adică 10-20 de militar cu echipamente VR şi, ulterior, să facem o analiză a modului de acţiune într-un spaţiu unde interacțiunea este doar virtuală, dar din care să putem tragem anumite învăţăminte?

Realitatea virtuală este foarte actuală – şi viitorii jandarmi îşi vor dori actualizare şi să fie ancoraţi în ce se întâmplă în jur. Da! Consider că ar putea fi şi, ca orice lucru nou, va necesita investiţie şi în know-how şi în echipamente. Simulatoarele pot pregăti jandarmi în diverse situaţii de intervenţie, fie în viaţa civilă, în situații în care acordă ajutor sau sprijin, intervenţii montane, acordarea primului ajutor sau când sunt oamenii în pericol, dar şi în caz de conflict. Avantajele ar fi că se pot face aceste instruiri într-un mediu sigur, fără a fi pusă viață sau integritatea fizică în pericol, ar fi pregătire scalabilă la nivel național, odată făcută simularea, aceasta se poate transmite în alte unități teritoriale ale Jandarmeriei fără ca un comandant sau un instructor să fie prezent acolo. Se poate accesa din orice zona a țării şi se poate actualiza indiferent de noutatea programului de pregătire. Îndrăznesc să spun că cine va lua decizia deschiderii spre tehnologie în comunicare și pregătirea jandarmilor, va rămâne în istoria Jandarmeriei. Sună curajos, dar așa sunt toate pionieratele, curajoase.

Ce părere ai despre revista noastră şi ce sfaturi le-ai da cititorilor noştri?

Un lucru pe care deja îl apreciez este prezenţa voastră aici, într-un mediu civil. Nu mă aşteptam să abordați subiecte extra jandarmerie. Recomand deschiderea spre mediul privat, atât cu scopul schimbării de percepție a Jandarmeriei, dar și într-un fel de „schimb de experiență”. Mediul privat poate povesti multe despre inovație și eficiență.

Tocmai aceasta este filozofia noastră. Este revista Jandarmeriei, dar nu mergem până acolo încât să facem „cultul personalităţii jandarmului”sau Jandarmerie. Noi vorbim despre noi, dar în cadrul interviului dorim să aflăm şi ce gândesc alţii despre noi.

Mă bucur dacă nu faceţi asta, dacă nu creşteţi un cult al personalităţii. O să va suprindă că se întâmplă în unele companii acest lucru, am văzut asta în multe materiale de comunicare pe care le-am produs de-a lungul timpului, fie reviste, fie am contribuit la evenimente care, unde chiar dacă nu aveau ca subiect central, dar conduceau la cultul personalităţii top management-ului. Este o filosofie de viaţă, în unele companii, din păcate… mă întreb uneori ce te face pe tine ca manager sau lider să accepți așa ceva de la propria echipă!?

Noi ne dorim să ne spună şi alţii unde “greşim”, până la urmă aceasta este calea performanţei şi totul e perfectibil.

Nu e vorba neapărat despre “greşit”. Până la urmă, faceţi ceea ce vă permite conjunctura, ceea ce aţi învăţat, ceea ce aveţi ocazia să faceţi. Fiind om de comunicare, desigur că am să îmi limitez recomandarea spre deschiderea și îmbunătățirea mesajelor, a comunicării, poate o accesare a unor oameni cu experienţă, nu neapărat acel tip de „expert” teoretician, ci a celor care știu să facă și v-ar ajuta să aduceţi o infuzie din mediul privat de abordare, de relaxare a prezenţei în mediul public, de interacţiune de alt gen – mai actuală, mai prezentă.

Ce părere ai despre faptul că, atunci când încercăm să accesăm persoane din alt mediu decât cel militar, acestea au o oarecare reticenţă după cele întâmplate anul trecut, chiar dacă Jandarmeria continua să-şi desfăşoare misiunile în interesul cetăţenilor?

Cel care aplică o etichetă de la o singură manifestaţie ar trebui să se gândească. Sunt convins că acel gen de persoană suferă enorm când i se întâmplă invers. Aplicarea etichetelor și generalizarea sunt, iarăşi, comportamente negative în societatea noastră. Cel care refuză dialogul ar trebui să se gândească că restul lucrurilor bune care se întâmplă în privinţa siguranţei li se datorează şi jandarmilor. Inclusiv siguranţa la un concert la care se duce să se bucure cu copiii, parcurile în care merg la plimbare sau manifestările sportive la care merg să își susțină echipa favorită. Să nu uităm că suntem una dintre cele mai sigure ţări în privinţa terorismului sau chiar a criminalităţii de stradă. Provocările au fost şi vor fi întotdeauna! Ar putea să se gândească şi la asta. Un om care este provocat, care este pus în situaţie limită va reacţiona, i se activează instinctul de supraviețuire. Nu are ce să facă. Mă gândesc că o analiză a beneficiilor pe care le au din acțiunile Jandarmeriei vs. întâmplări spontane și sporadice ar putea să îi facă să gândească mai corect. Să treci de la oferit flori la cactuși verbali, doar în câteva luni, mi se pare dezechilibrat.

Şi o analiză oarecum obiectivă…

Da. Aşa cum spuneam, din mai multe surse nu doar comunicarea și aderența pentru un „#”.

Ce crezi că ar trebui să facă jandarmul de pe stradă? Cum ar trebui să fie jandarmul perfectdin punctul tău de vedere?

Jandarmul perfect pentru tine, pentru mine, pentru cine? Jandarmul perfect nu există, cum nu există nici civilul perfect. Perfecţiunea este o chestie relativă. La nivel de administraţie sau de forţe de ordine, un pic mai multă empatie cu societatea civilă poate ar ajuta, cum şi invers recomand empatie faţă de jandarmi. Cred în empatie, cred în înţelegerea rolului celuilalt, cred în descoperirea motivației care îl determină pe cel din faţa lui să facă ceea ce face.

Sunt situaţii în care jandarmul este în asentimentul mulţumii şi este conştient că cei din faţa lui revendică, totuși, un drept pe care l-ar avea şi el. Pentru că şi el face parte din societate, are familie, trăieşte într-o societate. Însă, prin prisma statutului, el trebuie să-şi facă treaba, apărând o instituţie şi nu neapărat persoana. Cred că ar trebui o empatie reciprocă.

Aşa este. Şi cel care este în piaţă, la rândul lui, este fie claims services sau manager la o companie, fie contabil, fie funcţionar public şi, în anumite situaţii, nu este pe placul celorlaţi. Adică, în viaţă avem un schimb de poziţii, uneori ne place ce auzim sau nu.

Alteori, ceea ce facem noi, nu este pe placul altora. În piaţa respectivă da, s-a întâmplat să nu rezoneze cu jandarmii pentru că sunt împotriva voinţei lor. Și eu, la rândul meu, am situaţii în care nu sunt pe placul angajaţilor, nu sunt pe placul clienţilor, al partenerilor, însă nu înseamnă că sunt împotriva lor, fac ceea ce îmi cere rolul asumat în scopul îndeplinirii unui obiectiv de interes comun. Iar siguranța și viată fac împreună un obiectiv comun, nu cred că este o îndoială. Pentru că aşa e viaţa, o roată şi facem schimb de poziţii din moment în moment.

Un cuvânt de final pentru cititorii acestei reviste? Pentru jandarmi, în special?

Cuvânt de final… îndemn la cunoaștere de sine, la acceptarea diversității de opinie şi poate ne găsim echilibrul să tragem împreună spre aceeaşi direcţie!